Lucrurile la care aspir cel mai mult sunt de fapt lucrurile de care – când sunt în rolurile și tiparele vechi – fug cel mai mult. Aspirațiile și dorințele mă provoacă însă, să ies din zona de confort și să mă confrunt cu propria mea transformare.

Acum, în această perioadă a vieții mele, aspirația mea cea mai profundă este ca, în ciuda fricii, să am curajul de a mă arăta și exprima, de-ai ”conduce” și inspira pe ceilalți prin puterea exemplului, prin ceea ce Sunt. Îmi doresc să o pot manifesta pe Venus în Berbec, așa cum o descrie Caroline W Casey: Venus în Berbec este disponibilă în arta conducerii dinamice, provocatoare, eficiente. Asemenea pumei, care în tradiția indienilor americani conduce fără a obliga pe nimeni să o urmeze, adevărata conducere mai degrabă ne inspiră decât ne poruncește.

Calea pe care am pornit e cea a relațiilor, e cea a lui Împreună; împreună cu ceilalți fără a înceta să fiu eu. Visez la relații cu Lumea, relații în care să curgă liber toate atributele Divinității: Adevărul, Iubirea, Libertatea, Frumusețea, Bucuria; ca într-un Dans al Inimii.

Nevoia de conexiune, de a primi și oferi atenție mă duce către ceilalți. Dar, calea către ceilalți, trece prin mine. Aici – în interior- am stat mult timp, în solitudine, cu atenția îndreptată spre mine, în introspecție, întrebându-mă: cine cred că sunt? cine aș putea să fiu? cine vreau să fiu?

Acum a vrenit Timpul să-mi răspund la aceste întrebări.