Au fost vise, revelații, adevărate Călătorii interioare, relații care m-au făcut să mă opresc și să mai arunc o privire către Întuneric/Umbră.

Ceea ce am simțit și înțeles este că Întunericul nu e NICIODATĂ rău. Percepția mea, gradul de deschidere, gradul în care pot Vedea în Întuneric mă fac să pot Alege sau să repet o Atitudine. Atitudinea pe care o am în Întuneric (situații de viață în care nu pot vedea, necunoscut) determină felul în care eu mă simt aici: pot ”îngheța de frică” și să rămân blocată sau mă pot relaxa, cu Încredere, și atunci trăiesc o stare de odihnă și hrănire care mă încarcă și-mi dă Puterea de a păși mai departe, de a ieși din întuneric, spre Lumină (acolo unde totul e la vedere, cunoscut).

Întunericul este o sursă pentru Lumină. E un non sens și o eroare să ”lupt cu întunericul”. Toate Aspectele ”întunecate” sunt -atunci când le privesc cu atenție, le accept și le recunosc ca făcând parte din mine - aliați și prieteni de nădejde.

Nu există nimeni care să fie împotriva mea și toată lumea este Împreună cu mine!