Bătrânul înțelept și fetița care țopăie

Azi am stat un pic de vorbă cu mine… că tot e Mercur retrograd care mă invită la introspecție .

Și, din această conversație s-a născut o poveste… una care e despre mine dar care e de fapt o poveste arhetipală în care te poți regăsi și tu. Așa că, am ales să o pun și aici

 

𝐁𝐚̆𝐭𝐫𝐢̂𝐧𝐮𝐥 𝐢̂𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞𝐩𝐭 𝐬̦𝐢 𝐟𝐞𝐭𝐢𝐭̦𝐚 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐭̦𝐨𝐩𝐚̆𝐢𝐞.

 

În mine locuiesc un bătrân înțelept și o fetiță care țopăie.

Bătrânul locuiește undeva sus, la munte. El privește viața de la înălțime, cu o liniște pe care am început să o cunosc tot mai bine. Are răbdare, are perspectivă și nu se grăbește să intervină în tot ce se întâmplă.

Fetița, în schimb, nu prea are stare. E curioasă, entuziastă, vrea să încerce lucruri, să se joace, să intre în experiență. Uneori nici nu așteaptă să vadă dacă bătrânul este de acord.

 

În limbajul astrologic, îi recunosc pe amândoi.

Bătrânul este Ascendentul meu în Capricorn. Fetița este Venus la zero grade Berbec.

 

Multă vreme am simțit că partea mea serioasă trebuie să o ”disciplineze” pe cea… neastâmpărată. Să o facă mai responsabilă, mai matură, mai atentă.

Și uneori chiar asta se întâmplă. Bătrânul devine rigid, iar fetița începe să se simtă cam înghesuită...

Dar azi mi-am pus o altă întrebare… din care am reușit să creez o altă poveste

 

Dacă bătrânul nu trebuie să o ”disciplineze” pe fetița din mine?

Dacă rolul lui este doar să-i ofere un spațiu în care ea să se joace și să simtă bucurie?

Să fie acolo, prezent, atent, fără să-i controleze fiecare mișcare.

M-am amuzat când am văzut imaginea asta. Și în același timp am recunoscut ceva important despre mine.

Maturitatea nu înseamnă să renunț la fetița din mine. Poate înseamnă doar să învăț să-i susțin spațiul.

 

Iar acum mă gândesc la câte personaje trăiesc în fiecare dintre noi…. personaje, părți din noi, care uneori se contrazic, se judecă și încearcă să se schimbe unele pe altele...

Și cât de diferit ne-am simți dacă am privi cu mai multă compasiune și blândețe la toate aceste părți din noi… și să începem să le acceptăm așa cum sunt, înainte de-a încerca să le… corectăm.