O mare parte din viața mea, am căutat să fiu ”cineva”, sau mai bine zis, altcineva decât cine eram. Simțeam că nu eram cine aș fi vrut să fiu, că trăiam o identitate în care nu mă recunoșteam, o identitate mică, strâmtă, inconfortabilă și prin care nu mă puteam exprima așa cum simțeam eu că sunt în adâncul meu. Mereu mi-am dorit să mă schimb, să cresc și să mă eliberez din strâmtoarea acestei identități. Și, am început să mă caut...
După un drum lung, m-am regăsit; m-am recunoscut ca fiind Ceva care visează și devine cineva – o identitate, aflată mereu în schimbare, mânată de dorința de a crește. Eu Sunt – dincolo de orice aș putea gândi sau spune despre mine - și ceea Ce Sunt creează pe cine sunt. Identitatea mea mai mare, a ceea Ce Sunt, visează la identitatea a cine sunt. Visul se petrece oricum, indiferent de cât de conștientă sunt, sau nu. Întotdeauna îmi trăiesc visul... căci nu pot trăi decât ceea ce am visat cândva despre mine. Și, cu toată această înțelegere a mea de până acum, mă reîntorc la mine, la identitatea mea de om, la forma prin care vreau ca esența